Darkness is in my mind

Imi las usor privirea in jos, sprijinindu-mi fruntea de pieptul tanarului, zambind scurt, dupa ce acesta ma saruta.
Nu i-am mai spus nimic, dar mi-am desprins usor degetele, vrand sa-i dau drumul tanarului.

Zâmbise scurt, fără să-i mai dea drumul. A simţit mâinile ei desfăcându-se, şi desprinându-se.
Ah, pleci? întrebase cu un ton trist, suferind.

Zambesc scurt, privind pamantul ce era lovit de lacrimile cerului.
Ploua...
Nu ma indur sa fac greseala asta.
Ii raspund tanarului, oprindu-ma brusc.

Râse uşor, simţind picăturile pe futunte şi piele. Îşi dase jos hanoracul şi i-l întinse fetei zâmbind uşor.
Să nu te răceşti! spuse el, chicotind.
Îşi mişcă picoarele uşor până sub copac, unde se aruncă pe iarba uscată.

Am luat hanoracul intre degete, dar imediat ce tanarul se aseza pe iarba, i l-am inapoiat.
Am luat o pozitie de inger izgonit, privind cerul...
Nu mi se intampla nimic..
Am inceput sa ma invart pe loc, chicotind.

Luase hanoracul şi îl puse lângă el. O privin cum se învărte şi râse. Se ridică şi o prinse de o mână, trăgând-o sub copac.
Ba da. Te plouă. spuse zâmbind dulce

Nu zau, geniule.
Raspund cu ironie, privindu-l usor provocator.
Ce m-as face fara tine ? ...

Doctor în cel mai nefericit caz! spuse acesta râzând. Şi, probabil, ai răci. adăgase, privind-o în ochii ei verzi. Observase zâmbetul dar îl ignorase.

Am oftat, asezandu-ma sub copac in cele din urma, leganandu-mi picioarele lungi si zvelte.
De ce iti pasa ... ?

Râse când auzi aceste cuvinte. Ce întrebare idioată, gândi.
De ce nu mi-ar păsa? îi răspunse acesta cu o întrebare, aşezându-se lângă ea.

Pentru ca observ ca iti pasa...
Raspund usor enervata de raspunsul sau. Imi incrunt chipul, privindu-l cu ochi mari.

Oftase, privind-o printre gene. Ploaia se porni mai tare. udându-l pe tot părul.
Îmi pasă. spuse el, privind printre frunzele verzi, încercând să observe cerul.
Nu era nimic mai departe de copac, atât de des era frunzişul.

Bine !
Spun asta, privindu-l din ce in ce mai intens.
Pentru ca si mie imi pasa...

Ochii lui coborâră şi se proriră, privind-o pe Marion cu o privire curioasă. Jose îşi drese glasul şi o întrebase:
Chiar?

Nu...
Spun usor amuzata, scotand limba catre el.

M-am supă-raaaaaaaaaat! spuse acesta întocându-se cu spatele la ea, încruţişându-şi mâinile la piept.

Am ras zgomotos, ajungand in fata tanarului rapid, obligandu-l sa ma priveasca in ochi.
Imi pasa de tine, Joseph !
Ii marturisesc, lasandu-mi ochii in jos, precum o indragostita.