Darkness is in my mind

O privea cum mergea pe lângă ea. Ochii lui o urmăreau fără să vrea el, de fapt. Se întoarse pe călcâie continuând să o urmărească, fixând-o cu privirea. Oftase şi, ridicând mâna, îşi ciufuli părul. Eşti deja paranoic! se dojeni în minte, uitându-se la mucul de la ţigară care ardea încet, parfumând întreaga zonă.

Am atins cu buricul degetului aratator partea ce inca ardea a tigarii, apasand cu putere. Ma durea, dar am incercat sa ignor asta, continuand astfel.
Mi-am ridicat chipul spre tanar, privindu-l provocator, zambind ironic.

O privea zâmbind pervers. Îşi aduse aminte când tatăl lui i-a spus că obiceiurile proaste mor greu. Nu credea asta, putea să se lase de fumat şi de luat fetele într-o zi. Dar nu vroia. Ochii i s-au închis, ascunzând albastrul ce domina în ei.

Intr-un final mi-am desprins degetul ranit de tigara. L-am privit confuza, in timp ce sangele inca imi pulsa sever in urma arsurii.
Ahh...
Am inganat scurt, inchizandu-mi ochii si incruntandu-ma datorita durerii.

A zâmbit, aruncându mucul încolo. Îl ardea curiozitatea să o întrebe de ce a vrut să stingă mucul dar n-a făcut-o. De ce? Nici el nu ştia.
De ce l-ai stins? întrebă brusc, căutând să îşi ascundă privirea curioasă.
Ich, iar te apucă cu întrebările puse aiurea? se dojeni.

De ce nu ?
I-am raspuns, ramanand cu ochii inchisi inca. Durerea parca nu se mai sfarsea, iar asta nu ma incanta. Oare de ce nu m-am asteptat la asa ceva ? Chiar aveam impresia ca abia daca voi simti ceva ? ...
Nu, eram sigura ca voi indura ceva, dar sunt prea impulsiva.

De ce da? răspunse sec, aşezându-se pe mormântul rece. Ochii i s-au deschis încet, greoi, de parcă i-ar fi fost somn. Nu simţea o altă oboseală decât cea a ochilor. Ciudat, când eram obosit îl dureau toate, iar acum... Oftase, scriind cu degetul în praf numele unchiului său.

Am urmarit gesturile tanarului, in timp ce imi astupam durerea cu ajutorul buzelor, presand rana.
M-am ridicat, ajungand in spatele lui, incercand parca sa privesc din perspectiva sa.
I-am tins usor umarul cu degetele, incercand sa-i dau de inteles ca as vrea sa-mi... explice.

Ochii i s-au îndreptat către fată, încercând să schiţeze un zâmbet. Jose înţelese că Marion vroia să îi explice. Nu era nimic de explicat. Totuşi, deschizându gura, îi povestise cum unchiul său murise într-un accident cât se restaura academia. Atât era de spus.

Nu am mai raspuns, apasand mai mult degetele pe umarul sau. Era un fel de... consolare.
Mi-am indreptat privirea spre pamant, mai apoi am mutat-o usor spre picioarele mele ce tremurau. Am marit putin ochii, dar nu am acordat atentie acestui lucru, incercand sa ma stapanesc, inainte sa observe Joseph.

O privea pe furiş, văzând cum încearcă să fie puternică. Surâse cât picioarele încă tremurau cu încăpăţânare cu toate că ea nu le lăsa.
Eşti bine? întrebă privind-o în ochi.

Bineinteles !
Spun in graba, privindu-l destul de rece, avand o fugira incruntata. Ma asez incet pe bancuta improvizata de langa monumentul funerar, privindu-mi ingrijorata picioarele. Nu stiam de ce am reactionat astfel...

Sigur sigur? insistă el, continuând să spere că va reuşi să scoată ceva de la fată. Până la urmă, nimeni nu miţise aici înafară de el. Dar el era el şi minciunile erau nevinovate.

Nu...
Spun asta si imi ridic usor picioarele, lasandu-le mai apoi pe pamant.
Trecem peste...
Spun asta si ii zambesc brusc, inclinandu-mi chipul intr-o parte.

Zâmbise uşor, ciufulindu-şi părul argintiu. Se vedea că nu ava de gând să îi răspundă. Prevăzuse asta. Dar nu avea nici o dtrategie pentru a o face să vorbească.
Peste ce?

Peste ce vrei tu sa stii.
Zambesc din nou scurt, ridicandu-ma intr-un final in picioare. M-am apropiat de dansul, privindu-l calma.

Zâmibse uşor pervers când fata se apropie de el. Se ridcă şi el, pentru că , i se zicea, nu era frumos să stai joc când o fată mergea. Râse în sinea lui de acest gând, apoi îşi reveni, păstrând zâmbetrul iniţial.

Nu credeam sa-mi raspunda atat de deschis la aceasta apropiere, dar cand am observat, mi-am lasat usor privirea in jos, incercand sa nu ma dau de gol. Cel putin, nu atat de repede.
Doamne, cat de timida pot fi...

Ochii lui tăcură şi se apropie de fată. Zâmbise uşor şi o prinse de talie, apropiind-o de el. O ridică uşor ca să ajungă la nivelul său.
Eşti speriată?

Inevitabil am rosit, intorcandu-mi chipul spre pamant incercand sa ma ascund.
De ce sa fiu ?
Il intreb in timp ce-mi cautam curajul, sau macar un gest impulsiv care sa ma salveze cumva...
Salveze? Vorbesc de parca as sta in fata unui criminal...

Zâmbise lăsând-o jos. Roşeala din obrajii ei îl făcuse să râdă în barbă.
Ţi-e frică.
Îşi răspunse singur. O putea citi ca pe o carte, atât de deschişi îi erau ochii.

Desi ma lasa jos, mi-am apropiat mainile de gatul sau, incolacindu-mile usor, privindu-l in ochi pe tanar.
Nu imi este frica.
Eram incapatanata, si aveam de gand sa-i dovedesc ca nu sunt timida, sau speriata.

Surâse când o văzu cum vroia să îl sărute. Îşi menţinuse un zâmbet larg pe faţă, prinzând-o de talie.
Sigur? o întrebase încercând să nu râdă, aşa cum ar fi făcut.

Imi pui la indoiala spusele ?
Il intreb, continuand sa-l privesc adanc, ajungand parca in cu totul alt spatiu si timp.

Cine, eu? întrebă pe un ton inocent, sărutând-o uşor pe frunte. Niciodată. răspunse singur, neaşteptând ca fata să îi răspundă.