Nothing to see

Dupa cateva ture pe lungul hol, m-am hotarat sa mai trec si prin clasa. Am impins usa intre-deschisa cu varful piciorului, intrand timida totusi inauntru.
Am analizat sumar incaperea, ramanand sprijinita de tocul usii larg deschise...

Îşi ridicase ochii din cartea de biologie doar ca să vadă cine a intrat. Şi i-a aplecat la loc, lăsând-o pe fată în pace. Se aranjă mai bine în scaunul mic, plictisindu-se de moarte. Lăsă cartea jos şi schiţă un zâmbet.
Hei! spuse cu jumătate de gură.

Hei si tie.
Spun asta urmarindu-l putin cu privirea. M-am apropiat de el incet, sprijinindu-ma de cel mai apropiat pervaz.
De ce esti aici ? Mai sunt cel putin vreo 20 de minute pana incepe cursul.
Zambesc scurt, ironic.

Ridicase din umeri ridicându-se şi el. Se apropie de fată zâmbind ştrengar.
Vroiam să fiu primul! răspunsul lui era uşor neserios, pe lângă faptul că era o mincină.

Am dat afirmativ din cap, analizandu-l pe tanar cu o privire usor jucausa. De fapt, eu l-am intrebat pe dansul ce face aici, dar oare eu ce faceam... ? Poate asta e o mai buna intrebare.

Ochii lui o fixară adânc în a ei. Zâmbise uşor către ea, cu o sclipire jucăuşă în ochi. Începuse să fredoneze ceva, privind-o în ochi.
Tu cum de ai venit aşa devreme?

Mi-am intre-deschis usor buzele, cand tanarul incepu sa fredoneze, apropiidu-mi genele unele de celelalte.
Nu am venit devreme. Am venit la timp...

Râse când o auzi şi lăsă capul în jos. Clasa e goală şi va mai fi pentruîncă zece minute... Oh, doamne, nu te mai gândi la prostii!! se înjurase în minte, glumind apoi pe seama lui.
Aha. Păi poţi spune acelaşi lucru despre mine.

Pot... Dar ai spus tu deja altceva.
Chicotesc, lasandu-ma usor pe spate, pentru a-mi dezmorti corpul. Imi inchid ochii, zambind scurt.

Mă întorc pe călcâie şi mă las jos, rezenat de caloriferul de lângă geam.
Până la urmă ce oră avem? se întrebase, privind în sus.

De ce crezi ca eu as sti ?
Spun scurt, privind tavanul imaculat.

Că tu eşti aia deşteaptă? spuse ironic, râzând scurt. Îşi lăsă capul pe spate şi începu să fluiere plictisit. Oare dacă plec ce se întâmplă?

Sunt...
Chicotesc scurt, intorcandu-mi privirea catre el.
Ma intristezi...
ii raspund la intrebare, urmarindui gesturile cu o nemarginita atentie.

Ridicase capul privind-o printre gene. Mâna lui îi cifuli părul instinctiv, fără să îl lase pe Jose să se gândească prea mult.
Atunci nu pot pleca... zise el dezamăgit, căutând pachetul de ţigări în buzunar.

Am zambit ironic, privindu-i gestul.
Nici sa fumezi nu poti.
Ii spun, urmarindu-i in continuare gesturile.

Tu ai un fix cu ce pot şi ce nu, aşa-i? întrebă scoţând pachetul de ţigări şi deschizându-l. Se ridică greoi în timp ce lua o ţigară şi bricheta. Ieşi pe coridor şi se uită în toate direcţiile. Nu venea nimeni. Intră înapoi în clasă, închise uşa şi se duse aţă la geamul deschis.

Am oftat scurt, asezandu-ma in banca, privind pe fereastra inchisa. Am deschis-o dintr-o miscare, lasand aerul sa inunde incaperea.

Ăşi aprinse ţigara şi o aruncase în gură cu uşurinţă. Trase două fumuri rapide şi o termină. Era sigur că nu îi va cădea foarte bine, dar nu risca să fie prins. Stinse mucul de pervaz şi îl aruncă.
Ochii i s-au închis, căci îl dureau.

Dintr-un impuls, m-am urcat pe pervaz, fiind in picioare. Priveam aeriana tot ce puteam cuprinde cu ochii, indreptandu-mi la un moment dat ochii spre cealalta fereastra, a holului. Zaresc tigara terminata, si mana unui tanar.

Ochii i s-au lovit cu corpul lui Marion, care stătea pe pervaz.
Doamne, dă-i minte, că e nebună! Dă-te jos, ce faci acolo? întrebă pornind spre ea.
Trei paşi şi a ajuns-o. O prinse de o mână, vrând s-o tragă jos de pe pervaz.

Observand ingrijorarea cu care brusc ma trata tanarul, am zambit scurt. M-am lasat trasa de dansul, pana cand picioarele mele au facut contact cu podeaua.
L-am privit usor confuza, in timp ce el inca imi tinea mana intra sa.